Destination: to the seaaa; to feel the breeze, kill a sea gull (i know he`s already dead :D), lost myself in behind thoughts… etc.
I case if you need me, don`t dare to call me (even if your drunk), i`ll never answer i`m lost in a world which never be yours (message for all envious).
Si vreau sa strig, sa-mi fac de cap, sa sar in sus sa dau din cap… sa ma transform sa nu mai fiu eu
Evident a fost “what we eat” la bucatarie! De unde stiu? Mi-au soptit ele:
N-am bricheta si n-am cafea… cadez nervos. De fapt cafea am, dar nu e calda SO e ca si cum n-ar fi, e inexistenta, nu o vreau.
Cineva insista sa strige: Pippi; nu aud ca n-am cafea si n-am bricheta
Iar striga: Pippi; acelasi raspuns: Iiihhh???
Am gasit bricheta, dar n-am cafea 
Ok, mi-e lene dar ma duc sa-mi fac cafea, si cu ocazia asta socializez si cu “what we eat?” *nume de cod Ioda*
- Pippi!
Incredibil! Oare cat o sa mai strige?
I really love this song [In Flames - Evil in a closet]
“Omul doreste sa stie tot ce se poate sti; deci sa cercetăm, sa cautam, sa aflam, sa stim.”
Constitutia Romaniei art.30/Libertatea de exprimare:
(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publică sursa finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.
Ariel zice:
“Dr. Tokoioshi se holbeaza la noi cum il ignoram… pana la urma incepe ora, toti fac glume, vorbesc, tipa, arunca…”
“Liniste, toti ne holbam la el… Dap, noi stiam ce urma sa se intample, am reusit sa-l dam afara pe profesor, ce-i rau in asta? Oricum nu-l asculta nimeni, ce rost avea el in fata clasei? Isi pierdea timpul cu noi, ba mai rau, ni-l pierdea si pe al nostru.”
“…Noi ca niste “monkeys” ne uitam unii la altii si ne bucuram, am facut un nou record personal, doctorul nostru nu a rezistat decat 2 ore si 20 de minute, adica… 120 de minute. Nu ca suntem buni?…”
“..de parca n-ar fi de ajuns ca stam intr-un penitenciar, suntem si sclavi… sclavi full option! Azi profa de fanceza, doamna Barna, a cedat nervos asa ca aparasit clasa dupa doar 10 minute… nu, nu s-a dus nici dracu dupa ea… sclavi, sclavi, dar nu si tampiti!…”
Tot Ariel:
“Cred ca am dreptul ca atunci cand nu inteleg un lucru sa pot sa rog profesorul sa-mi explice inca odata. Asta este un semn ca sunt atent la ore probabil. Pentru asta nu sunt de acord sa fiu pedepsit. Sa pierd dreptul la educatie. Sa pierd contactul cu colegii.” - SERIOS????
Concluzie:
“Fiintele umane sunt singurele creaturi capabile sa se comporte irational in numele ratiunii.”
I had nine lives but I lost all of them
And I’ve been searching in the night
And I’ve been searching in the rain
I tried to find them
But they disappeared…
E distractie e misto! yeah right
Am plecat azi dimineata catre Directia Generala a Finantelor Publice pentru a obtine numarul de ordine pentru o casa de marcat; increzatoare, optimista… Am ajuns intr-un final, dupa ce am infruntat traficul infernal din Bucuresti, face to face cu o doamna (incredibil) extrem de draguta care mi-a explicat ce trebuie sa fac. Am completat respectivele formulare si m-am prezentat cu un dosar in brate in fata doameni inredibil de draguta. Nu aveam RO-ul. RO-ul fiind vechiul R care, odata cu intrarea in UE, a fost transformat in… RO (evident) - RO somethin` like - dovada a faptului da sunt platitor de TVA.
Acest RO il obtii de la Administratia Financiara (care e pe undeva la cuca macaii, ca zona IMGB); ajunsa la Administratia Financiara pentru a obtine codul de inregistrare fiscala dau de o domnisoara “putin” iritata ce-mi spune intr-un sictir total ce trebuie sa fac.
Ok… got it! Cobor la parter indreptandu-ma catre xerox pentru a cumpara magicul formular 010; la xerox inchis. Intreb un paznic cam cand as putea gasi deschis la xerox si-mi raspunde: nu stiu, xeroxul nu tine de Administratia Financiara. De unde deduc ca au program preferential si risti sa ajungi pana la cuca macaii doar pentru a vizita o zona in care n-ai calcat in viata ta.
Eh, si uite asa am umblat azi, toata ziua, degeaba. Am gasit pe net magicul formular si maine abea astept sa o iau de la capat.
