Visez ca zbor
April 5th, 2007 CiudathMai devreme stateam cu o carte-n mana si m-am surprinz dupa ceva vreme, cu ochii tintuiti undeva pe perete; visam, visam ca zbor. E un vis ce nu-mi da pace, ce ma macina de fiecare data cand mintea-mi zburda departe de locurile unde ma aflu. Visez cum zbor deasupra muntilor, cum zambesc florilor din poieni, cum apa raurilor imi iriga existenta; simt acel aer tare, acel miros de frunze si vreascuri putrezite; ma opresc putin uitandu-ma la stancile ce lucesc astazi unei lumini difuze… Simt adierea vantului ce-mi aduce o privire inocenta, cantecul pasarilor, tot acel zumzet intr-o liniste prea putin apasatoare.
Heh! Dar acum inapoi la realitate si la fetele schimonosite ce le urasc, inapoi la cartea mea.

