Bun simt
August 2nd, 2007 CiudathIntr-o lume in care dosebirea dintre sat si oras dispare usor, in care educatia primita in familie si la scoala isi pierde esenta, in care lectura este inlocuita cu emisiuni TV stupide, ne regasim condusi cu nesimtire de temperamente iritante in care bunul simt nu-si are rostul.
Chiar si eu, involuntar, m-am transformat intr-un “arici anihilator”, incalcand reguli de bun simt, pentru “un loc in fata”.
Bunul simt a devenit o provocare in ziua de azi! In mod normal, bunul simt, spune ca atunci cand o persoana te loveste accidental pe strada, trebuie sa-ti ceri scuze. Cati dintre noi facem asta?
Stress-ul cotidian ne transforma din fiinte rationale in hiene, alimentandu-ne existenta cu nemernicii si calcand in picioare orice fiinta naiva, suspectand gresala celui de langa noi pentru a-l distruge. In toata aceasta descriere bunul simt este un element de prisos. Practic, este imposibil sa nu incalci zilnic reguli de bun simt; esti impins de conjuncturi.
Oamenii se trezesc vorbind despre bun simt, despre incapacitatea unor persoane de a da dovada de bun simt, ignorand insa faptul ca insusi acest lucru este lipsa de bun simt.
Dorinta de a fi unici, ne impinge catre un comportament excentric, lipsit de sens, uneori, si de buna crestere, un negativism absolut ce-l ridicam in slavi pentru a atinge perfectiunea secolului, adica nesimtirea.
Omul mai nou se teme de sefi, vecini, saracie, dar mai ales de ceea ce spun altii despre el. Aceste temeri il fac sa actioneze ca atare: seful este injurat in spate, vecinul scuipat si batut, pentru a scapa de saracie fura, si cum gura satului nu poate s-o inchida devine unic.
Multi o sa citeasca, putini o sa inteleaga - ideea a fost exprimata intr-un sens unic obligatoriu; desi, ne gandim cu totii, totusi, la un viitor mai bun.
Bunul simt il clasific simplu: a fost odata si s-a terminat!
The Way I See
