Scooby
November 24th, 2007 Ciudath
- Il mananca! Il mananca!
- Detalii…
- Il mananca! Il mananca!
- Detalii…
Putin irelevant - saptamana asta am constatat ca pluratul cuvantului bara, uneori, poate fi beri (o bara - doua beri). Lumea se inghesuie in aceeasi maniera ostila prin metrou, gradul de suportabilitate a celor ce-mi trec straini prin fata ochilor scade atingand cote alarmante, dorinta de somn ridica haotic sentimentul de lene pe culmi nebanuite… dar se apropie sfarsitul de saptamana si scap.
Marti am fost la Teatrul Bulandra unde am vazut O scrisoare pierduta. O interpretare remarcabila a majoritatii actorilor, si spun majoritatii pentru ca, personal, coana Joitica interpretata de Daniela Nane mi-a parut o prestatie mult prea slaba. Un spectacol presarat cu sensuri noi ce merita vazut.
Pe langa rolul slab jucat de Daniela Nane, m-au dezgustat telefoanele ce sunau in timpul spectacolului, rontaitul de chipsuri si carcotelile a cativa adolescenti ce-au confundat sala de spectacol cu mahalaua de acasa.
Azi, mi-as fi dorit sa ajung la Teatrul Odeon sa vad Gaitele, si ma oftic teribil ca-mi este imposibil sa fac acest lucru.
Duminica urma Mica Sirena la Teatrul Tandarica unde n-am mai gasit bilete, dar o voi schimba pe Mica Sirena cu Cei trei purcelusi undeva pe data de 9 decembrie. Pe 2 decembrie voi vedea la Teatrul Nottara spectacolul Batranul.
Pana atunci m-am pricopsit cu inca doi prieteni imaginari (best friends) sub forma de breloc cu tenta roz (don`t you dare to laugh), sambata ma gasiti la Targul de carte Gaudeamus with my precious (ihmmm I can`t wait), duminica la un ceai fierbinte cu Eugen si Mihai… si naiba stie ce-o mai fi.
Cred ca-mi trebuie o agenda! Se ofera cineva sa doneze?
Se joaca cineva cu lumina mea, sau mi se pune cate-o pata neagra pe ochi din cand in cand?
Ok! inteleg o data, de doua ori, dar ce depaseste deja numarul trei inclin sa cred ca ori e paranoia ori am probleme de vedere. Stop that! nu de alta dar ma panichez si nu-i sta bine unui om (cred) paranoic si panicat pe deasupra; o vad precum o combinatie letala.
Inca 30 de minute de baterie si mi se duce pata de pe ochi fix in lumea lui Mos Ene. Bleah!
… undeva la munte sau la tara (mi-e indiferent)! Unde sa fie un aer tare rece, sa miroasa a lemne arse in soba, sa mananc chocapic cu lapte… si bulz, sa ma satur de liniste si sa ma trezeasca dimineata cantatul unui cocos (pe care posibil am sa-l alerg apoi).