The way I see

Una din zilele acelea

January 21st, 2008 Ciudath

Sper că-i pură întâmplare că scriu iar într-o luni, sper să nu devină o regulă. Si nu de alta, dar zilele de luni îmi par cele mai mizerabile.

Ahhh! am nevoie de-o ţigară, urgent.
Mhh! m-am plictisit!

Zilele astea mă gândeam că mi-ar fi plăcut să-mi trăiesc viaţa invers, adică involuând [după părerea unora]; bătrâneţea să fie prima etapă, vârsta a doua, etc.. Poate într-o zi am să scriu şi de ce…

Sâmbătă am realizat faptul că dacă vrei ca vecinii să-ţi deschidă uşa, trebuie mai întai să-i inunzi. In fine, sâmbătă a fost o zi drăguţă. Am fost cu Tofiifee prin Unirea, eu aveam stări tâmpite în care eram foarte ameţită şi aveam impresia că stau să cad la fiecare pas, iar aglomeraţia din magazin amplifica chestia asta. Am reuşit să-i transmit starea şi lui Tofiifee. Mai pe seară i-am transmis nişte dureri prin simpatie, când a venit să joace darts pe fundul meu.

Săptămâna asta presimt că este săptămâna “de ce?”. In care mă întreb: de ce dracu` oamenii îşi imagineaza că au o relaţie cu mine? M-am săturat să trăiesc relaţiile altora; şi asta doar pentru că mi-e silă de discuţii inutile şi, eventual, de explicaţii. De ce aş da explicaţii într-o relaţie care se întampla doar în capul altora!?!
De ce Ioda vorbeşte atât de mult? Ahh! cu referire la chestia asta, am găsit o secvenţă într-un film, care cred că-l caracterizează perfect pe Ioda. Trăiască pneumonia, branulele şi bacteriile care te împing spre abstinenţă. Astfel scap de a da un spectacol penibil doar pentru că-mi amintesc secvenţa din film.

Mai aveam ceva de scris, dar mi-am pierdut ideile din cauza dorinţei nebune de a fuma. Adică, nu le-am pierdut, sunt aici, în capul meu; în capul meu în care este haos acum.