February 18th, 2008 Ciudath
Ieri, a fost genul de zi în care trebuie să te încăpăţânezi să stai în casă. Indiferent de tentaţiile care-ţi sunt aruncate sub nas, indiferent de nevoile prietenilor - pur şi simpu ignori tot şi stai în casă. Cam asta s-a întâmplat până dupa-amiază când am căzut pradă insistenţelor. Am ieşit şi-am făcut nişte poze total neinspirate, am mâncat neinspirat [ciorba a fost bună, totuşi], m-am urcat neinspirată într-un taxi de căcat, mi-am petrecut noaptea într-o lipsă de inspiraţie cruntă.
Chestii neinspirate
Posted in Diferit, Photos | 6 Comments »
February 16th, 2008 Ciudath
Privea punga cu fotografii şi se gândea: să le ardă, să le rupă? În fond, era o reacţie normală a unui om tulburat. Dar totuşi, îi părea o laşitate, un act nedemn, privindu-şi principiile.
A înghesuit punga într-o geantă şi a ieşit în grabă pe uşă. Se îndrepta spre un loc ce-i era necunoscut, încă. Găsindu-l, a urcat scările, în grabă, ignorând răsuflarea grea şi durerea de picioare. Nu s-a oprit până a ajuns în faţa uşii, pe care a împins-o cu putere. Zâmbea prosteşte, mulţumitor chiar, privind spre cerul limpede şi apoi spre oamenii care păreau foarte mici din acel loc.
În copilarie, îi plăcea să-şi balanseze picioarele stând pe pervazul geamului şi privind în jos. Fuma chiştoace, furate din scrumiera vecinului, şi număra doar maşinile de culoare albastră.
- unu, doi, trei, patru…
Se aude uşa liftului trântindu-se şi apoi o voce piţigaiată:
- Ce faci mă, iar stai aici balansându-ţi picioarele şi numărănd maşini?
- Mhm! răspunse fără să se întoarcă - recunoscuse vocea.
- Ohhh! văd că iar i-ai facut o vizită vecinului. Dă-mi şi mie un chiştoc.
- Vezi că-s în ghiozdan, ia de acolo.
- Auzi mă, ăştia se duc mai tarziu la film. Cei sapte samurai, parcă. Mergi?
- Nu! mai bine mă duc la ore, decât să văd filme cu zburători.
- La cât ai ajuns?
- La 21.
- 22, 23, 24… numărau împreună stând pe marginea geamului.
Probabil că înălţimea făcuse să-şi aducă aminte de întâmplarea asta. Stând pe marginea balustradei, scoase din geantă punga cu fotografii. După ce le-a privit încă o dată pe toate, le-a aruncat privind cum plutesc în aer. Îşi balansa picioarele pe marginea balustradei, instinctiv. A stat acolo, privind, preţ de câteva ceasuri, până a auzit o voce gravă:
- Hei, tu, ce faci aici? Dă-te de acolo, până jos e drum lung.
Se întoarse şi privi către un om cu o privire aspră. Nu-l cunoştea, nu avea de unde. I se părea totuşi ciudat ca un om cu o voce gravă şi cu acea privire aspră să poarte o haină galbenă. Se îndrepta către uşa din metal, iar când ajunse în dreptul bărbatului se opri şi îi zâmbi, fără a scoate însă nici o vorbă.
Posted in Povestea de seara | 1 Comment »
February 14th, 2008 Ciudath
Păşea agale, cu capul puţin plecat, îndreptându-se spre un loc ce-l simţea acum străin. Fusese acolo mereu, dar niciodată într-atâta linişte şi purtând cu sine revenirea acelei clipe.
Într-un colt al camerei se afla o carte ale carei pagini se mutau încet. Nici o siluetă, nici o suflare, nici un miros nu i se ataşau acestei scene. Se obisnuise cu foşnetul calm al paginilor şi părea ca n-o să-l înţeleagă niciodată.
Privea o fotografie în care erau încremeniţi un bărbat şi un copil. Pe acel bărbat nu-l cunoştea, iar chipul copilului şi-l aducea aminte vag. Atunci, în acea clipă, avea o judecată limpede. Ştia că totul putea să fie altfel, altceva. Acel bărbat, pe care nu-l cunoştea, îi schimbase existenţa.
Exista un singur lucru, care-l ura cu toata fiinţa, ce-l dorea şters din multimea de ani ce-o traversase deja. O dorinţă apăsătoare ce-i urmarise prea mult răsuflarea zilnică.
Strângea fotografia într-o mână, îndoind-o pe jumate, şi privea doar acel bărbat străin. În timp ce-i studia trăsăturile îşi aminti că cineva, cu mult timp în urmă, îi povestise despre acel bărbat.
Apoi, a îndoit fotografia privind chipul copilului. Faţa ovală, părul cârlionţat, ochii rotunzi, privirea senina a acelui copil îi treziră, pe moment, furie. Murmură ceva cu năduf şi aşeză fotografia într-o pungă prăfuită.
[M-am apucat, într-un final, să scriu o chestie de care vroiam să mă apuc de mult timp. Asta este o introducere în “poveste”]
Posted in Povestea de seara | 4 Comments »
February 12th, 2008 Ciudath
Posted in Photos | 2 Comments »
February 10th, 2008 Ciudath
Paralelă!
Eh, căcat! Nu!
Mă plictisesc, rău. Mă amuz cu păianjenul din baie, care nici măcar nu este al meu [ce ironia dracu]. Mă duc în baie şi stabilesc conexiunea femeie-păianjen [ce-ar putea să iasă?] - oricum, cred că, ne speriem reciproc. El pocit, eu ridicolă - mă gândesc că, totuşi, ar putea să iasă ceva.
DoggyBeer! Poate este el salvarea, încă o gură şi adorm, aşa-mi frâng plictiseala-n două - una care doarme şi alta conectată cu păianjenul.
În fine…
Păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjen, păianjeeeen bla-bla-bla - încerc sa-mi [în]frâng plictiseala.
Ciudat cuvant!
A existat, până de curând!
Posted in Diferit | 3 Comments »
February 8th, 2008 Ciudath
Mda, am muncit destul în dimineaţa asta! Îmi permit acum să stau în vârful patului, cu o cană de ceai lângă mine care împrăştie aromă, de scortişoară şi hibiscus, în toată încăperea. Am să mă uit la filme tot restul zilei. E prea frig afară ca să mă motiveze ceva să ies. Sau poate că-mi place starea asta de comoditate în care mă aflu.
Filmele pe care am să le vad azi: It Happened One Night [1934], Werckmeister Harmonies [2000], Caché [2005] şi Scarecrow [1973].
Posibil să adorm la unul din filme, nu pot spune cu siguranţă la care.
Posted in Divers | 2 Comments »
February 8th, 2008 Ciudath
Zgomot de oase trosnite, mirosul confuz al unei lumânări licărind, o umbră întunecată, un pahar ce se sparge şi-ţi frânge gândul. Gândesc paralel - inutil, îmi pierd degetele în culoarea plastilinei modelând înfăţişări nonfigurative.
Deschid uşa şi-o închid, şi iar, şi iar… până mă plictisesc. Acum, măcar, ştiu ca miroase a lămâie.
Umbra, a tras apa şi-a ieşit pe uşă.
Îmi mai aprind o ţigară, mai iau o gură de vin roşu, pocesc creaţia şi-o arunc într-un colţ, schiţând un gest nemulţumitor.
Transfigurată, mă fac neînţeleasă şi încui uşa - măcar acum am, iar, geantă.
Continui să gâdesc paralel - inutil. Repet numere, aleatoriu, în gând, la nesfârşit, încerc să scap de gânduri.
Tu ai vrea să intelegi, ceea ce nici mie nu-mi este clar!
Posted in Diferit | 2 Comments »
