Hotel Fetish in B52
May 16th, 2008 Ciudath
The way I see
Do Not Forget
May 10th, 2008 CiudathCând o friteuză îţi dansează, înseamnă că urmează un moment crocant
Undeva între etaje
April 14th, 2008 CiudathAm ajuns la concluzia că-mi place modul în care percep lumea; o îmbinare de oameni-licurici şi oameni-albaştri. Oamenii licurici sunt întruchiparea admiraţiei, a sensului iar oamenii albaştri sunt spirite cramponate într-o pânză de păianjen - a căror realitate se rezumă la cifre şi întrebări obositoare.
Am citit, acum ceva timp, despre un studiu care se referea la capacitatea creierului uman de a reconstitui date [spunea ca nu contează în ce ordine se află literele într-un cuvânt, importante fiind prima şi ultima literă]. Eram puţin contrariată de faptul că omul foloseşte doar 10% din capacitatea creierului. Acum realizez ca o funcţionalitate de 40% m-ar putea ucide în maxim 2 minute. Dureros!
N-am reuşit să văd decât un singur film weekend-ul ăsta. Ex Drummer - un film belgian, o nebunie totală; violenţă, sânge, comedie, scene de sex, durere, homosexuali agresaţi, The Feminists [trupa handicapaţilor] şi muzică - filmul are o coloană sonoră extraordinară.
Am trecut cu bine de trăirile afective de provenienţă organică manifestate săptămâna trecută - n-am făcut nimic special în privinţa asta. Sau poate am conştientizat faptul că frustrările, complexele de genul nu-mi ajută la nimic.
Bubiţe / lehamite
April 10th, 2008 CiudathMă enervează foarte mult atunci când lucrurile iau o întorsătură radicală. Mă gândesc că, toate astea, se întâmplă pentru că am tendinţa de a vedea lucrurile alb sau negru - poate un pic de gri n-ar strica.
Sfârşitul trecut de săptamână îl pot cataloga: the relativity of the human brain power - nu mă plâng, doar că a fost neaşteptat. O nebunie în care am zăcut undeva între negare şi acceptare, sfârşind prin “let it be”.
Sfârşitul ăsta de săptâmană va fi unul odios - ca mine. Nu vroiam să fie aşa dar întorsăturile radicale mi-au schimbat părerea [evident]. Izolare, aşa-l prevăd. N-am chef de nimeni, nu vreau să mă vadă nimeni, sunt o pocitanie plină de bubiţe. Nu mă suport. Probabil că o să mă uit la foarte multe filme şi-am să încerc sa redescopăr entuziasmul. Cred că aveam nevoie de o perioadă foarte liniştită, dar nu vroiam să fie acum.
Mă întreb daca o super stea se transformă acum într-o pitică neagră - cred că va rămâne dilemă.
Debandadă
March 31st, 2008 CiudathPentru că n-am depăşit perioada “debandadă”, o să expun chestii vagi - de care-mi aduc aminte.
Mi-am luat o dobrogeană şi-am facut mişcare.
“Băi, ce-mi plac dupămesele!”
Trei chei şi-o camera goală.
Trauma HAM HAM.
În ultima zi lucrătoare din lună, Electrica are ghişeele închise.
Părul de pe piept şi de pe burtă adună scame, prin frecarea cu hainele - de aici, scame în buric. [pentru că unii se uită la discovery]
Vizionat: Shanghai Triad, Diary of a Shinjuku Thief, From the Life of the Marionettes, Koshikei, Letters from a Dead Man, Onibaba şi Sult.
Evident, am răcit!
De căcat, gen!
March 23rd, 2008 CiudathMda! Iar am deprins ticul ăsta verbal, gen.
Gen, puteţi să-mi daţi peste bot - dar nu mă pot abţine.
Cam atât, gen!
Scuzaţi-mă, dar îmi trece
March 21st, 2008 Ciudath“Excuse me miss, măta ştie că bei?”
“Ocazional!”
Şi tot ocazional, mi se întâmplă să vărs berea pe covor; sau să mă împiedic de diverse lucruri care-mi stau în cale şi să mă trezesc lată, pe acelaşi covor - respirând greu.
Tot ocazional, fac glume cumplite celor săraci cu duhul. Şi-mi place! [se simte cineva?]
Ceea ce nu este ocazional - şi ceva ieşit din comun, este dispoziţia, pe care o am de câteva zile, de a comunica. Mai ales cu oameni pe care nu-i cunosc.
În ultimul timp, am discutat, foarte relaxată, cu multă lume pe care, practic, nu o cunosc. De exemplu, zilele trecute am avut treabă prin oraş şi am cunoscut o doamnă foarte plăcută - cred că avea în jur de 56 de ani.
Întâmplarea a făcut să stăm amândouă pe aceeaşi bancă, savurând o ţigară. M-am trezit stând de vorbă cu ea. Am dezbătut teoria visurilor, am vorbit despre bătrâneţe, despre percepţia frumosului, rasism şi am ajus la sinucidere. Un subiect pe care-l ador.
Discuţia despre sinucidere, a plecat de la afirmaţia ei care a sunat cam aşa: la 40 de ani am vrut să mă sinucid, încă îmi pare rău că nu am făcut-o! După vreo 20 de minute, timp în care am tot tratat subiectul, am uimit-o spunând: mergeţi la doctor, este imposibil, după o examinare amănunţită, să nu descopere ceva tragic, la vârsta dumneavostră. Aşa, rezolvaţi problema! Tragic este că s-ar putea să uitaţi de tentaţia sinuciderii.
Nu mă apuc acum să conturez toate amănuntele sau să-mi expun concluziile - ceea ce vroiam, era să evidenţiez comunicarea.
Au mai fost şi alte discuţii spontane, tot cu oameni pe care nu-i cunosc - au fost şi unele online [chiar foarte plăcute].
Sunt uimită! Ce urmează? O să mă transform într-o persoană drăguţă, comunicativă? Îmi vine greu a crede, ţinând cont că sunt destul de selectivă. Îmi place să cred că este doar o perioadă.
-
Feed articole
-
Proud member of
-
Cenaclu literar Drojdia
