Nu mi-a luat mult să ajung la concluzia asta - a fost o zvâgnire căreia nu i-am putut rezista.
Am auzit eu, în urmă cu mult timp, că usturoiul este foarte bun pentru păr şi, azi, m-am “gândit” să-mi tratez podoaba capilară într-o manieră… hai s-o numesc ortodoxă.
Am amestecat ingredientele [doritorilor de suferinţă le pot da reţeta ucigătoare], m-am chinuit sa-mi întind “masca” pe păr, şi de aici a plecat totul [sinceră să fiu, totul a plecat de la incapacitatea mea de a rezista tentaţiilor sinucigaşe].
Mă cam ustura pielea capului, dar eu NU, am rezistat, mă îmbărbătam nemerniceşte. Am rezistat 20 de minute - sunt mândră de mine.
Deşi m-am spalat deja de 3 ori pe cap, mă mănâncă pielea capului într-un mod insuportabil, îmi pute capul numai a usturoi, în toată casa am presarat aroma usturoilui, ficatul meu nu-i mai rezistă acestui miros. Şi mainile, şi ele-mi miros a ustoroi [aaaaaahhhhm!].
Am ceva treabă mai tarziu, am să ies încercând să fiu seducatoare - o să mă scarpin cu o mană-n fund şi cu una o sa-mi scarpin capul, şi-am să dau pe spate [la propriu] lumea cu o scuturare, dintr-o mişcare, a pletei.
Minunat!

This entry was posted on Friday, February 22nd, 2008 at 1:56 pm and is filed under Diferit. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.