Mă enervează foarte mult atunci când lucrurile iau o întorsătură radicală. Mă gândesc că, toate astea, se întâmplă pentru că am tendinţa de a vedea lucrurile alb sau negru - poate un pic de gri n-ar strica.

Sfârşitul trecut de săptamână îl pot cataloga: the relativity of the human brain power - nu mă plâng, doar că a fost neaşteptat. O nebunie în care am zăcut undeva între negare şi acceptare, sfârşind prin “let it be”.

Sfârşitul ăsta de săptâmană va fi unul odios - ca mine. Nu vroiam să fie aşa dar întorsăturile radicale mi-au schimbat părerea [evident]. Izolare, aşa-l prevăd. N-am chef de nimeni, nu vreau să mă vadă nimeni, sunt o pocitanie plină de bubiţe. Nu mă suport. Probabil că o să mă uit la foarte multe filme şi-am să încerc sa redescopăr entuziasmul. Cred că aveam nevoie de o perioadă foarte liniştită, dar nu vroiam să fie acum.

Mă întreb daca o super stea se transformă acum într-o pitică neagră - cred că va rămâne dilemă.

This entry was posted on Thursday, April 10th, 2008 at 8:18 am and is filed under Diferit. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.