Bun simt
Intr-o lume in care dosebirea dintre sat si oras dispare usor, in care educatia primita in familie si la scoala isi pierde esenta, in care lectura este inlocuita cu emisiuni TV stupide, ne regasim condusi cu nesimtire de temperamente iritante in care bunul simt nu-si are rostul.
Chiar si eu, involuntar, m-am transformat intr-un “arici anihilator”, incalcand reguli de bun simt, pentru “un loc in fata”.
Bunul simt a devenit o provocare in ziua de azi! In mod normal, bunul simt, spune ca atunci cand o persoana te loveste accidental pe strada, trebuie sa-ti ceri scuze. Cati dintre noi facem asta?
Stress-ul cotidian ne transforma din fiinte rationale in hiene, alimentandu-ne existenta cu nemernicii si calcand in picioare orice fiinta naiva, suspectand gresala celui de langa noi pentru a-l distruge. In toata aceasta descriere bunul simt este un element de prisos. Practic, este imposibil sa nu incalci zilnic reguli de bun simt; esti impins de conjuncturi.
Oamenii se trezesc vorbind despre bun simt, despre incapacitatea unor persoane de a da dovada de bun simt, ignorand insa faptul ca insusi acest lucru este lipsa de bun simt.
Dorinta de a fi unici, ne impinge catre un comportament excentric, lipsit de sens, uneori, si de buna crestere, un negativism absolut ce-l ridicam in slavi pentru a atinge perfectiunea secolului, adica nesimtirea.
Omul mai nou se teme de sefi, vecini, saracie, dar mai ales de ceea ce spun altii despre el. Aceste temeri il fac sa actioneze ca atare: seful este injurat in spate, vecinul scuipat si batut, pentru a scapa de saracie fura, si cum gura satului nu poate s-o inchida devine unic.
Multi o sa citeasca, putini o sa inteleaga - ideea a fost exprimata intr-un sens unic obligatoriu; desi, ne gandim cu totii, totusi, la un viitor mai bun.
Bunul simt il clasific simplu: a fost odata si s-a terminat!
The Way I See
August 2nd, 2007 at 10:07 pm
Pfffff The way i see it
Never lose hope!
August 2nd, 2007 at 10:42 pm
Nu m-ai lovit accidental pe mine pe strada asa ca nu-ti pierde speranta
August 3rd, 2007 at 8:38 am
In “abstruse demon inside” zici:
“Nu vreau sa ajung un adult inchistat, trist, speriat”.
Daca vei ingheta timpul te va deranja lipsa de bun simt al celor din jur. Mai bine devii un adult trist si cu simturi adormite… nu vei simti lipsa de bun simt al celor din jur.
Pentru mine, lipsa de bun simt al colegilor de birou a devenit factorul de stress nr. 1.
Sa vezi, pardon: auzi, ragaieli… dupa care incepe sa puta in birou…
August 3rd, 2007 at 6:37 pm
dar ce este acela bun simt??? de unde il pot cumpara??
August 5th, 2007 at 8:55 am
Bunul simt este o trasatura de caracter a unor persoane bipede (numiti de biologie: oameni) pe cale de disparitie.
Bunul simt poate fi o “buruiana pe creier” cultivata in cei 7 ani de acasa…
Bunul simt poate fi cultivat si la majorat prin ceea ce psihologia moderna numeste empatie sau, intelepciunea straveche populara prin “ce tie nu-ti place altuia nu-i face!”
Din pacate nivelul tehnologic atins la acest inceput de mileniu III nu permite fabricarea de bun simt. Deci nu se gasestede cumparat.
August 7th, 2007 at 1:45 pm
[…] avut aici nişte păreri despre bun simţ: ce este el şi ce vrea de la creaturile bipede. Ieri, am avut în […]
September 13th, 2007 at 5:30 pm
Ai zis 7 ani de acasa?!
dar ce te faci cand nici cei de acasa nu au cei 7 ani de la casa lor anterioara, sau in cei 7 ani in casa au invatat…… nesimtirea?!
A spus cineva odata ca trebuie educati cei care trebuie sa-si educe odraslele, parintii.
Din lectura “bun simt” mi-a placut sintagma: perfectiunea secolului-nesimtirea.
September 14th, 2007 at 1:33 am
@daniela
Cei 7 ani de acasa sunt transpusi intr-o educatie meschina, prin deducere se ajunge la concluzia ca cei 7 ani de acasa sunt implementati de zei ce au atins “perfectiunea secolului”.
Multumesc pentru aprecieri