Plictisita si fara chef, cam asa s-a derulat saptamana asta. Mai putin azi, cand lumea s-a gandit sa ma scoata din rutina zilnica intr-un mod nu tocmai placut.

Majoritatea cunoscutilor stiu ca nu raspund decat la numerele de telefon pe care le am in agenda; datorita unui idiot care de un an nu are altceva mai bun de facut decat sa ma sune la diverse ore, dornic de discutii stupide. Vreo doua luni s-a potolit si mi-am imaginat ca a inteles mesajul, mai mult decat evident.
Pe la inceputul saptamanii imi suna telefonul, un numar pe care nu-l aveam in agenda, decid sa raspund. Era acelasi idiot, dupa un schimb rapid de replici inchid telefonul. Pana azi pot zice ca s-a manifestat oarecum decent, nu mai mult de trei telefoane (fara raspuns) si vreo 5 beep-uri pe zi. Azi insa, s-a gandit sa-mi dea stress, o gramada de telefoane si beep-uri. A reusit! intr-un final mi-am pus telefonul pe silent, iar telefonul zace pe undeva aruncat prin casa.

Cat de cretin sa fii insistand cu telefoane inutile? Sau cat de cretin sa fii sa dai beep cand oricum nici la telefon nu-ti raspund?

Se tot spune “prietenii, la nevoie se cunosc”, sincera sa fiu nu prea dau crezare acestei vorbe, dar de astazi am sa fac o exceptie. Am sa-l las pe Ioda sa schimbe o priza, fara sa opresc curentul electric. Am sa privesc chestia asta ca pe un ajutor reciproc.

(melodia am tot ascultat-o zilele astea, nu transmite nici un mesaj dedicat)

This entry was posted on Friday, December 14th, 2007 at 11:03 pm and is filed under Diferit. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.