Ratacesc printre carari inca ruginii privind un decor ce parca-i desprins din vechi timpuri. Departe de gandurile-mi pagane, departe de conceptii politice sau sociale, filozofii apatice. Ma opresc pentru o clipa din mers privind spre o banca ce sedea un batran inecat in propriile ganduri. Printre zbarciturile adanci isi facea loc o privire impietrita din care porneau chemari disperate.

Ma apropii cu pasi calculati simtind chemarea ce se intensifica cu o forta naucitoare. Ma asez pe banca intrand parca intr-un cerc ratacit in neant. O voce blanda imi linisteste teama ce-mi inundase judecata.

Tacerea intuitiva a fost pentru o clipa singura noastra comunicare. Apoi, deodata, totul deveni tulbure; ne pierdeam prin scene melancolice traversand dureri, fericiri, impliniri de mult apuse. Timp de un ceas lumea era altfel decat mizerie si dezolare. Mirific este cuvantul ce descrie chemarea disperata a unui simplu om ratacit intr-o viata ce simte ca nu-i mai apartine.

Ma indepartez lasand in urma un om invizibil si luand cu mine chemarea si trairile intense.

This entry was posted on Friday, May 11th, 2007 at 9:39 pm and is filed under Diferit, Photos. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.