Sunt momente pe care cred ca fiecare le aveam, mai devreme sau mai tarziu, mai mult sau mai putin intense, in care pur si simplu iti doresti sa dispari. Nu stiu, poate este o tendinta inevitabila de a fugi de tot; oricum cand intervine saturatia clar alt gand nu poti avea.

Poti alege fuga sau metamorfoza, depinde de caz. Eu una le-as alege cumva combinate. Dar ce te faci cand ajungi la saturatie si nu te poti pierde in spatiu!?!?! E simplu, disperi.

La ce buna disperarea? La nimic! E genul de stare la care daca ai ajuns incepi sa te depersonalizezi (fig) incet, dar sigur.

Incepi sa dezvolti un comportament lipsit de sens, de autodistrugere, nu te mai recunosti, nu mai esti recunoscut etc. Urasc acel mod abuziv in care unele persoane incearca sa-ti acapareze existenta pentru a-si satistafe micile curiozitati. Agresivitatea retractanta o gasesc un mod amiabil de a indeparta urmele curiozitatii nesimtite.
Maybe i will have my depersonalization. So watch out!

This entry was posted on Monday, June 25th, 2007 at 12:45 am and is filed under Diferit. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.