De ce trebuie toti tampitii sa-mi calce pragul. Adica in halul asta am atractie spre ei?
Ma jucam linistita si intra un dobitoc:

- Buna ziua! as dori sa va prezint niste produse
- Ok! tu ai dori dar eu am treaba
- Va astept

Intre timp isi desface geamantanul magic si incepe sa-mi turuie despre produsele respective. Evident nu-l ascultam. Intr-un final isi da seama ca ma joc si n-am de gand sa intrerup jocul pentru produsele lui. Continua… bla bla bla “aceste produse sunt fabricate in Franta, sunt pe baza de extract de musetel, ulei de masline, miros foarte bine… etc”

- Doriti sa mirositi? monent in care ma trezesc cu un tub sub nas
- Nu doresc nici sa miros, nici sa-mi prezinti produsele, sunt dezinteresata total si asta este evident; cred ca nu are rost sa-ti pierzi timpul cu mine. Multumesc, o zi buna!

Un om normal isi strange jucariile si pleaca. El nu… el mi-a mai bagat sub nas 3 tuburi mirositoare, mi-a mai turuit 15 minute aiurea. Intr-un final a constientizat ca este ignorat, si-a strans produsele si a plecat.
Am pierdut jocul din cauza lui… si-l priveam apasator intrebandu-ma: sa arunc cu ceva dupa el, sa nu arunc?

This entry was posted on Wednesday, June 13th, 2007 at 1:40 pm and is filed under Diferit. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.