Fructul din arborele cu testicule, aşa numeau aztecii avocado. Pentru fructul ăsta am facut o pasiune în ultimult timp. Până acum, îl tratam cu o atitudine ignorantă, iar de ceva timp a ajuns să-mi controleze simţurile. Mi se pare uimitor ce poate face fructul ăsta din mine.
Azi mi-am facut vaccinul pneumococic, un ultim [sper] act eroic menit să-mi imbunataţească conditia fizică [cred că şi psihică]. Are destule reactii adverse posibile, dar singura care mi-a atras atenţia este edemul Quincke [o varietate de urticarie, caracterizată prin tumefierea bruscă a feţei şi a gâtului]. Probabil că o sa mă transforme într-o persoană paranoică, chestia asta, în urmatoarele zile; dar cântarind gradul de irascibilitate crescut, nu ştiu ce mari diferenţe va aduce această paranoia.
Irascibilitatea nu se trage nici de la vreun sindrom premenstrual, nici de la vreo asociere cu menopauza [pentru a calma spiritele întrebatoare], este o stare de fapt ce-o împing către perfecţiune în ultimul timp - aş spune, decent, că-i vina asteniei, dar aş minti afişând un zâmbet senin.
Mă tratez prin autoizolare, profitând astfel de preţiosul timp, pentru a-mi perfecţiona talentele.
Melodii pentru care am facut o fixaţie zilele astea: Peter Bjorn and John - Young folks, Thao Nguyen & The Get Down Stay Down - Beat (Health, Life And Fired), The Duke Spirit - A Wild Hope si The Helio Sequence - Can’t Say No.

This entry was posted on Friday, February 22nd, 2008 at 11:55 am and is filed under Diferit. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.