Odata sosite fondurile europene, trebuie epuizate intr-o maniera strategica instaland haos intr-un intreg oras. Pentru asta se dezvolta dorinta mandra a intelectualilor pusi in diverse functii, aceea de a transforma Bucurestiul in Micul Paris de altadata.

Se incepe cu marea asfaltare a intreg Bucurestiului, toate strazile sunt asfaltate in acelasi timp, pentru ca impactul vizual si haosul creat sa fie unul major.

Mii de bucuresteni, zilnic, isi indreapta atentia catre metrou, acesta ramanand singurul transport rapid din Bucuresti. Odata ajuns la metrou, cobori scarile in graba sperand ca vei prinde metroul care deja stationeaza pe peron. Il prinzi, dar nu te poti urca in el; impreuna cu o multime considerabila te conformezi asteptand urmatorul metrou, incercand sa ocupi un loc care sa-ti garanteze urcarea in tren.

Soseste urmatorul tren dar, oricat ai incerca, urcarea se va face dand buzna, gratie celor care te imping nerabdatori din spate. Pe ei ma-sa nu i-a invatat ca mai intai se coboara si apoi se urca. Impins din toate partile, pipait prin toate locurile faci abstractie de comentariile: “Fa, te-a uitat mata in frigider de esti asa grasa!?! Jos, ca ocupi spatiu inutil!”. Un alt individ ce duhneste a rachiu ieftin iti fredoneaza la ureche un cantecel asemanator cu “cine-a pus carciuma-n drum”; inaintezi pentru a scapa de notele fals cantate si dai peste o pantera roza ce s-a riscat sa se aventureze intr-o calatorie cu metroul, nu de alta dar taxiul contorizeaza mai mult in aceasta perioada - si cum esti o tarfa falsa e musai sa fii si chitroasa -.

Echilibrul se face sprijinindu-te pe ceilalti iar cea mai mica frana lasa in urma multimi de oameni ce seamana cu gramezile de rugby. Un cot infipt in rinichi, o silueta ce-o simti pe varful degetelor de la picioare, gafaitul porcului din spate, chitaitul panterei roze, sacosa cucoanei transformata in arma de autoaparare te face sa-ti repeti continuu in gand “`tu-i tara ma-sii, nu va mai suport!”. Dar mai ai o batalie de dus, coborarea.

Coborarea este similara cu urcarea, in timp ce altii se imbulzesc sa urce, fara ca tu sa fi coborat, te razbuni pe toate coatele primite, daca intradevar iti doresti sa cobori. Odata cuborat schitezi priviri de invingator si rasufli usurat.

Realitatea este mai jalnica decat pare!

This entry was posted on Friday, October 19th, 2007 at 5:34 pm and is filed under Diferit. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.