Urăsc să vorbesc la telefon! - mai ales cu persoane pe care nu le agreez.

Mi-e imposibil să înţeleg de ce unele persoane se agaţă de o conversaţie care tinde să devină ceva nesfarşit şi neplăcut - în ceea ce mă priveşte. Aceleaşi întrebari ce se repetă, aceleaşi afirmaţii spuse de N ori şi simţi cum VSH-ul ajunge la peste 40-50 mm la oră.

Te apucă nervii, îndepărtezi telefonul de ureche, îl apropii… damn, still there! Începi să faci ture prin casă privind ceva interesant pe geam, priveşti ecranul şi vezi că au trecut deja nouă minute şi-o să mai treacă multe, baţi din picioruse şi cedezi: “Alo, alo, nu te mai aud! Alo!” Zbang! Ai terminat conversaţia şi ca măsură de siguranţă închizi telefonul jumătate de oră.

Linişte!

This entry was posted on Wednesday, August 20th, 2008 at 6:16 pm and is filed under Altele, Diferit, Divers. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.