Imi perdeam pasii pe-o alee ratacita precum gadurile-mi si intorc privirea. Soc! Mi-a inghetat privirea, mi-a inghetat mintea, tot; zaceam precum o statuie captiva-n propriile orizonturi. Intr-un final mi-am desclestat fata si-am aplicat un zambet evident fortat, salutand printre dinti. Schimbul de priviri a fost singura comunicare pana ce ne-am dezmeticit. Totusi, urla in mine alinarea faptului ca nu-s singura surprinsa.

Acele 20 de minute mi-au parut eternitate si acea cafea parca nu se mai termina. Priviri, ganduri, aduceri aminte, sesizari, noutati, toate ingramadite in 20 de minute. Dar sinceritatea lucida din ultimele 5 minute mi-au trezit prea multe amintiri, visurile ratacite in timp si aceleasi priviri ce le credeam pierdute…

MMhhh! suspect

This entry was posted on Monday, April 16th, 2007 at 6:22 pm and is filed under Diferit. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.