Ritmuri mizerabile rasuna asurzitor blocandu-mi orice gand despre frumos. Intorc privirea instinctiv, privind spre o masina in care trona o silueta deformata, planturoasa a unui stapan cu puteri nelimitate. Puterile lui stau in ghiulurile afisate, in lanturile atarnate de gat si-n zambetul pervers ce-l afisa mandru. Sclipirea ochilor ii reflecta atasamentul fata de acele ritmuri mizerabile si, natangia scrisa cu litere mari pe fruntea-i facea deliciul matracucelor.

Perceperea acestor ritmuri ca pe ceva frumos, este o jignire absoluta adusa artei.

Enigma reala a frumosului se afla in expresivitatea obiectelor neinsufletite, ritmuri, sunete si forme vizibile din reprezentarea artistica. Expresivitatea ritmului si textului in cazul de mai sus, este redata de trei acorduri si repetarea unei propozitii neincetat pe acele acorduri.

Membrele artistilor se inalta si recad sub forma de figuri, adica ritmic. Dansul ia fiinta cand miscarea nu are alt scop decat placerea. In ultimii ani, placerea a fost inlocuita cu dorinata avida de imbogatire peste noapte, executia si valoarea produsului pierzandu-si forma.

Frumosul este persistenta iluziei intr-o lume deziluzionata.

Later edit: creat pentru proiectul Escapada in culori

This entry was posted on Wednesday, June 27th, 2007 at 1:42 pm and is filed under Diferit. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.