Ajung la munca si dau cu nasul de el, dormea foarte linistit; a trebuit sa sar peste el pentru a putea folosi intrarea.
Cu cat il priveam mai mult cu atat crestea invidia in mine. Adica eu la munca, si el doarme ca vita? Crunt! Fara nici o grija? Si-n cazul in care se trezeste la realitate isi afunda nasul in punga cu aurolac si iar uita de toate cele. Nu facturi, nu intretinere, somn pana la 12… nebunie.

Nu m-am putut abtine si l-am tras in poza, cu telefonul

This entry was posted on Saturday, August 11th, 2007 at 6:55 pm and is filed under Diferit. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.