Azi am fost sa fac o vizita cuiva la spital. Ca sa scurtez drumul am luat-o prin curtea policlinicii unde am dat nas in nas cu un portar care-si pierduse logica. Ma punea sa ocolesc toata policlinica pentru a intra in spital.

Discutie:

- Domnisoara, domnisoara nu aveti voie sa intrati pe acolo, trebuie sa o luati pe intrarea principala.

M-am gandit sa-i dau un raspuns de genul “dar mie-mi place pe usa din dos”, insa am procesat repede informatia gandidu-ma “ce mama naibii vrea asta de la mine!?! E ora de vizita, nu scrie accesul persoanelor neautorizate interzis, cam de ce as ocoli atata?” M-am intors spre el si i-am raspuns:

- What? Sorry but I don`t understand romanian language, english please.

Aici a inceput partea draguta. S-a uitat la mine precum un bou si a incepus sa-mi silabiseasca in romana ceva de genul: nuuuuu aaaavveeeettiii voiiieeee ppeeeee aaaaiiiiciii, in timp ce gesticula foarte funny. M-am abtinut sa nu rad copios si am tinut-o pe a mea:

- Sorry, I don`t understand.

Dupa lupte de convingere, silabisiri si gesticulari care mai de care a cam inceput sa ma plictiseasca, plus de asta ma cam grabeam. I-am aruncat un: Ok, I go now, si mi-am vazut de drum. Asta se criza in spatele meu urland ca nu am voie pe acolo dar pana la urma s-a calmat.

Cand am plecat din vizita respectiva mi-a venit ideea sa-mi dezvolt putin partea evil. Am luat-o spre aceeasi cale de acces iar in momentul cand am ajuns in fata portii, respectivul portar se uita… intr-un fel anume la mine. Draguta, cu un zambet larg pe buze i-am spus: multumesc, ati fost foarte dragut ca m-ati lasat sa intru pe aici. Uimitor a fost faptul ca ramasese cu gura cascata fara nici o replica. M-a dezamagit putin, il credeam capabil macar de inca o criza.

This entry was posted on Tuesday, August 28th, 2007 at 6:59 pm and is filed under Diferit. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.