Nix Says:
August 5th, 2007 at 5:25 pm

Oamenii mari vor fi intotdeauna nemuritori. Traiesc prin muzica lor. Am vazut azi un reportaj despre el. Iar in momentul in care am auzit o melodie de-a lui, mi-au dat lacrimile. Rusinos, dar totusi demonstreaza ca inca mai am sentimente.

Agusoaei Alexandru Says:
August 7th, 2007 at 2:09 pm

Da azi inainte, toata viata imi voi aduce aminte ,cu regret, faptul ca Florian Pitis a plecat dintre noi cand aveam 19 ani. Am avut privilegiul sa schimb cateva vorbe cu domnia sa in august 2006, dupa incheierea unui concert. Consider acele momente drept unice in viata.

Ramas bun, Motule!

Ionescu Ioana Raluca Says:
August 8th, 2007 at 8:25 pm

S-au spus multe lucruri frumoase despre Florian Pitis.Eu as vrea sa mai adaug ceva, intrucat, desi n-am avut sansa sa-l cunosc personal,acest om extraordinar, a fost cel care mi-a influentat cel mai mult adolescenta .L-am cunoscut acum mai bine de 20 ani, la primele spectacole ale “Poeziei muzicii tinere”, si am fost realmente marcata de personalitatea lui, de dragostea ,efervescenta pasiunea ,dar si simplitatea , firescul, modestia, intelepciunea cu care vorbea, lucra, traia. Si poate cel mai mult m-a impresionat la el, inainte de marele lui talent ca actor, ca muzician, calitatea lui de a influenta oamenii.Despre aceasta as vrea sa spun cateva cuvinte, pentru ca mie mi s-a parut aceasta calitate un mare dar.Si cred ca acest har pe care l-a avut, de a aduna in jurul lui numerosi tineri,a venit din marea lui dragoste pentru ceea ce facea , pentru muzica, si pentru oameni.L-am cunoscut in perioada adolescentei, atunci cand ni se contureaza personalitatea si ne formam ca oameni. Ei bine, datorita lui Florian Pitis, Motul nostru cel drag, eu am avut curajul sa raman “eu insami” , sa iubesc, sa traiesc si sa lupt pentru adevar, pentru dragostea care uneste si leaga oamenii,am invatat sa pretuiesc fiecare clipa a vietii,sa pretuiesc valoarile;toate astea intr-o perioada in care eram invatati sa nu fim “noi insine”, sa ne ascundem idealurile, sentimentele,sa ne uram valorile.
Pentru toate acestea, si pt intreaga ta viata plina de daruire, draga Motule, ai castigat toata dragostea, respectul, pretuirea, admiratia mea , si inca a multora ca mine, pe care nu i-ai cunoscut.Ne vom ruga pentru tine, stim ca acolo, in Ceruri, esti la fel de viu, de plin de dragoste , de tanar, de vesnic.Ne vom ruga Ingerilor sa te calauzesca, iar LUi Dumnezeu, sa te rasplateasca cu fericirea vesnica.Fie ca muzica pe care o vei auzi acolo, in Ceruri , sa-ti incalzesca sufletul tau cel mare si bun.Noi fara tine, vom fi putin mai tristi, dar stim ca va veni vremea sa ne revedem, si ne vom ruga ca atunci sa ramanem pentru vesnicie impreuna, pururea prieteni.Dumnezeu sa ne miluiasca si sa ne ocroteasca pe toti!
Singurul regret pe care il am, e ca generatiile ce vor veni nu vor avea aceeasi sansa pe care am avut-o eu,de a te cunoaste si a te iubi, dragul nostru Florian, draga Motule.
Fie ca Dumnezeu sa te aiba in paza !

Ionescu Ioana Raluca Says:
August 9th, 2007 at 7:31 pm

Dragi prieteni ai lui Florian Pitis, aiMotului, am citit acel “asa-zis articol de ramas bun” al lui Florian si am fost ingrozita…nu cred nicidecum ca a fost scris de Florian, nu recunosc nimic din Motul nostru cel drag in acea groaza , deznadejde, spaima…nu regasesc acolo nimic din dragostea, optimismul, nadejdea , credinta ,bucuria pe care le traia Florian si pe care le impartasea celorlalti
Cred ca cel ce a scris acel articol nu l-a cunoscut bine pe Florian si as vrea sa-i adresz cateva cuvinte de mangaiere…
Drag prieten, as vrea tare mult sa crezi ca Florian Pitis n-a disparut, n-a trecut in nefiinta, nu e doar o cruce in cimitirul pustiu…El traieste nu numai in sufletele noastre ca o amintire, ci sufletul lui ,parasind trupul, s-a ridicat la ceruri, vietuind impreuna cu sfintii, ingerii, bucurandu-se de Slava lui Dumnezeu .
Toata viata lui, Florian Pitis o mare bucurie, incantandu-ne cu prezenta lui, cu muzica lui, cu vocea lui…A venit vremea ca sa fie si el, la randul lui, incantat de o alta muzica, cea ingereasca.Sfantul Apostol Pavel spune ca “nici ochiul n-a vazut , nici urechea n-a auzit frumustile pe care le-a gatit Dumnezeu celora ce-L iubesc pe EL”.As vrea sa crezi, drag prieten, ca acum , cu adevarat, Florian se bucura impartasindu-se de aceste frumuseti, pe care noi nici macar nu putem sa le imaginam.
Si eu sunt trista, dar nu pentru el, ci pentru mine, pentru ca o perioada de timp nu-l vom mai vedea, nici auzi.Si mie imi va fi dor…sunt si eu trista…
Dar traiec cu speranta ca intr-o zi ne vom revedea, atunci cand va randui Dumnezeu.Sa ne rugam pentru el, pentru noi, pentru acesta revedere, cu credinta ca si Motul le aude si se bucura pentru ele.
Draga Florian, ma rog pentru tine, pentru ca muzica pe care o asculti sa fie mai dulce si mai frumoasa decat cea pe care ai ascultat-o si iubit-o aici, pe pamant.