Privea punga cu fotografii şi se gândea: să le ardă, să le rupă? În fond, era o reacţie normală a unui om tulburat. Dar totuşi, îi părea o laşitate, un act nedemn, privindu-şi principiile.
A înghesuit punga într-o geantă şi a ieşit în grabă pe uşă. Se îndrepta spre un loc ce-i era necunoscut, încă. Găsindu-l, a urcat scările, în grabă, ignorând răsuflarea grea şi durerea de picioare. Nu s-a oprit până a ajuns în faţa uşii, pe care a împins-o cu putere. Zâmbea prosteşte, mulţumitor chiar, privind spre cerul limpede şi apoi spre oamenii care păreau foarte mici din acel loc.

În copilarie, îi plăcea să-şi balanseze picioarele stând pe pervazul geamului şi privind în jos. Fuma chiştoace, furate din scrumiera vecinului, şi număra doar maşinile de culoare albastră.
- unu, doi, trei, patru…
Se aude uşa liftului trântindu-se şi apoi o voce piţigaiată:
- Ce faci mă, iar stai aici balansându-ţi picioarele şi numărănd maşini?
- Mhm! răspunse fără să se întoarcă - recunoscuse vocea.
- Ohhh! văd că iar i-ai facut o vizită vecinului. Dă-mi şi mie un chiştoc.
- Vezi că-s în ghiozdan, ia de acolo.
- Auzi mă, ăştia se duc mai tarziu la film. Cei sapte samurai, parcă. Mergi?
- Nu! mai bine mă duc la ore, decât să văd filme cu zburători.
- La cât ai ajuns?
- La 21.
- 22, 23, 24… numărau împreună stând pe marginea geamului.

Probabil că înălţimea făcuse să-şi aducă aminte de întâmplarea asta. Stând pe marginea balustradei, scoase din geantă punga cu fotografii. După ce le-a privit încă o dată pe toate, le-a aruncat privind cum plutesc în aer. Îşi balansa picioarele pe marginea balustradei, instinctiv. A stat acolo, privind, preţ de câteva ceasuri, până a auzit o voce gravă:
- Hei, tu, ce faci aici? Dă-te de acolo, până jos e drum lung.
Se întoarse şi privi către un om cu o privire aspră. Nu-l cunoştea, nu avea de unde. I se părea totuşi ciudat ca un om cu o voce gravă şi cu acea privire aspră să poarte o haină galbenă. Se îndrepta către uşa din metal, iar când ajunse în dreptul bărbatului se opri şi îi zâmbi, fără a scoate însă nici o vorbă.

This entry was posted on Saturday, February 16th, 2008 at 11:09 pm and is filed under Povestea de seara. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.