Metaphysical

Posted in Monocromatic, Photos | 4 Comments »

Undeva între etaje

Am ajuns la concluzia că-mi place modul în care percep lumea; o îmbinare de oameni-licurici şi oameni-albaştri. Oamenii licurici sunt întruchiparea admiraţiei, a sensului iar oamenii albaştri sunt spirite cramponate într-o pânză de păianjen - a căror realitate se rezumă la cifre şi întrebări obositoare.

Am citit, acum ceva timp, despre un studiu care se referea la capacitatea creierului uman de a reconstitui date [spunea ca nu contează în ce ordine se află literele într-un cuvânt, importante fiind prima şi ultima literă]. Eram puţin contrariată de faptul că omul foloseşte doar 10% din capacitatea creierului. Acum realizez ca o funcţionalitate de 40% m-ar putea ucide în maxim 2 minute. Dureros!

N-am reuşit să văd decât un singur film weekend-ul ăsta. Ex Drummer - un film belgian, o nebunie totală; violenţă, sânge, comedie, scene de sex, durere, homosexuali agresaţi, The Feminists [trupa handicapaţilor] şi muzică - filmul are o coloană sonoră extraordinară.

Am trecut cu bine de trăirile afective de provenienţă organică manifestate săptămâna trecută - n-am făcut nimic special în privinţa asta. Sau poate am conştientizat faptul că frustrările, complexele de genul nu-mi ajută la nimic.

Posted in Diferit | 3 Comments »

Bubiţe / lehamite

Mă enervează foarte mult atunci când lucrurile iau o întorsătură radicală. Mă gândesc că, toate astea, se întâmplă pentru că am tendinţa de a vedea lucrurile alb sau negru - poate un pic de gri n-ar strica.

Sfârşitul trecut de săptamână îl pot cataloga: the relativity of the human brain power - nu mă plâng, doar că a fost neaşteptat. O nebunie în care am zăcut undeva între negare şi acceptare, sfârşind prin “let it be”.

Sfârşitul ăsta de săptâmană va fi unul odios - ca mine. Nu vroiam să fie aşa dar întorsăturile radicale mi-au schimbat părerea [evident]. Izolare, aşa-l prevăd. N-am chef de nimeni, nu vreau să mă vadă nimeni, sunt o pocitanie plină de bubiţe. Nu mă suport. Probabil că o să mă uit la foarte multe filme şi-am să încerc sa redescopăr entuziasmul. Cred că aveam nevoie de o perioadă foarte liniştită, dar nu vroiam să fie acum.

Mă întreb daca o super stea se transformă acum într-o pitică neagră - cred că va rămâne dilemă.

Posted in Diferit | 2 Comments »

(oh-ho)

Confused brain

Posted in Divers | 2 Comments »

The Amsterdams /Suburbia

And the fireworks

Posted in Monocromatic, Photos | 2 Comments »

[In]utilitatea unei clipe (2)

Era o zi mohorâtă de toamnă. Ploua mărunt - atât de mărunt, încât fiecare strop se transforma într-o adevărată tortură. Se aşeză pe o margine uscată, trântindu-şi ghiozdanul lângă, şi începu să se detaşeze uşor, intrând în cealaltă lume - dar, tutuşi, o stare de conştienţă, exista.

Urmărea cu interes amănunte, la care prea puţini judecau, şi avea impresia că nimeni nu-i simte existenţa, în acel loc. Visarea-i fu întreruptă de-o coloană mortuară. Sunetul unei muzici triste, jelania afişată de dobitoacele ce râdeau ascuns pe alături, miile de flori ce îmbrăcau un dric elegant, nelipsitul negru îi inundară atenţia. Ştia, de pe atunci, că astfel de evenimente sunt similare unui spectacol de circ nesatisfăcător, în care protagonişti sunt numai clovnii. Mai ştia că, fiecare figură, din acea coloană mortuară, se temea de moarte. Îi părea absurd ca cineva să se teamă, atât de puternic, de ceva ce nu cunoaşte.

Băltoaca, în care norii nu izbuteau a se reflecta, deveni tulbure. Într-o secundă, se pomeni cu o mulţime de stropi pe pantaloni.

- Băi, eşti tont?
- Scuză-mă! Nu mi-am dat seama că n-o să mă pot opri.
- La ce te uiţi aşa…?
- La nimic.
- Bine, dacă tot te uiţi la nimic, hai să mergem. Întârziem
- Stai, stai, stai! Nu, nu te mişca. Fă doi paşi, spre mine.
- Hai mă, nu-i timp pentru jocurile tale.
- Nu, nu, e foarte serios.
- Aşa! Şi acum?
- Este incredibil! Şi tu calci în interior, cu piciorul drept.
- Şi ce? Asta, nu mă face un monstru.
- Voi, oamenii, vă asemănaţi prin atâtea lucruri de care nici măcar nu vă daţi seama.
- Dar tu ce eşti, mă?
- Eu? Licurici!

Posted in Povestea de seara | 5 Comments »

Debandadă

Pentru că n-am depăşit perioada “debandadă”, o să expun chestii vagi - de care-mi aduc aminte.

Mi-am luat o dobrogeană şi-am facut mişcare.

“Băi, ce-mi plac dupămesele!”

Trei chei şi-o camera goală.

Trauma HAM HAM.

În ultima zi lucrătoare din lună, Electrica are ghişeele închise.

Părul de pe piept şi de pe burtă adună scame, prin frecarea cu hainele - de aici, scame în buric. [pentru că unii se uită la discovery]

Vizionat: Shanghai Triad, Diary of a Shinjuku Thief, From the Life of the Marionettes, Koshikei, Letters from a Dead Man, Onibaba şi Sult.

Evident, am răcit!

Posted in Diferit, Divers | 6 Comments »